062 – Home II

Dupa ce ai urcat cu greu dealul poti vedea in stanga satul ce se intinde linistit pe dealul opus. De aici se vede ca e un sat mare si dupa gradinile oamenilor iti poti da seama care e mai muncitor, sau nu.
Pe partea cealalta, in dreapta, se vede padurea ce se intinde cat vezi cu ochii.
Privelistea asta numai vara nu o poti vedea ca porumbul, ce creste de o parte si de alta a drumului si se intinde pe campul ingust dintre capatul satului si inceputul padurii, creste mult prea inalt pentru a mai putea vedea ceva.

Mai mergand cativa metri pe partea stanga dai peste un un tufis mic si des de macies si salcam. Intotdeauna am crezut ca e plin de serpi si ma feream de fiecare data cand treceam pe acolo pe jos.
Pe partea cealalta e o cruce de fier. O cruce fara nume. Aparuse cand aveam vreo 8 ani si cand am intrebat de ce e acolo mi-au zis ca cineva a stat prea mult in soare si i-a pocnit un vas de sange in cap, acolo pe camp. Copilul de 8 ani nu a inteles ce exact ce insemna dar probabil a fost motivul pentru care a purtat mult timp si excesiv sapca.

Imediat ce incepi sa cobori dealul se zareste bariera vopsita in alb si rosu. Initial era pusa mai in vale unde era loc destul sa treci pe langa. Era una din dilemele copilariei mele de pe acolo. Ii gaseam rostul doar cand ma agatam cu picioarele de ea si ma lasam cu capul si mainile atarnate in jos si chiar cazand de multe ori in cap (si cred ca asta explica multe).

Odata ajuns in fata cantonului se simte aerul racoros si curat de padure. In stanga e o gradina mare cu de toate, castraveti, rosii, pastai, cartofi, bostani, chiar si pepeni in unii ani. Pe margine pruni, meri si peri.
Casa e inconjurata de un gard din scanduri vopsite in verde ce ascunde o gradina de flori de care bunica e foarte mandra si cu care se lauda de fiecare data cand treceam pe alee printre flori.
In fata portii, trei stejari batrani cu varfurile uscate si mancate de vant, ploi si ciocanitori si grosi de ii puteau abia cuprinde doi oameni.

Casa fiind construita pe panta era o diferenta destul de mare de nivel intre partea din deal a casei si cea din vale. Parte in care era si a 2-a intrare in casa dar din cauza diferentei de nivel au fost facute si niste scari din beton.
Imi placea la nebunie sa stau acolo sa mananc mere verzi, visine si rosii din micuta gradina din fata scarilor si pur si simplu sa pierd timpul privind padurea.
Eram acasa si in acele clipe, pe acele scari, am inteles ca lucrurile simple sunt defapt acelea care aduc fericirea.