Cand eram mic si inca ma duceam verile pe la bunici imi placea sa ma urc in podul casei si sa caut printre lucrurile puse sau pur si simplu aruncate acolo. Cu toate ca erau si doua cuiburi de gargauni intr-un colt al podului si dupa-amiaza era o caldura inexplicabila, imi placea sa ma ascund acolo.
Acolo am gasit si un fel de lantisor care il port la chei si care imi aduce aminte de acele locuri.
In cativa saci erau adunate carti, manuale si reviste foarte vechi. Le scoteam pe rand si din carti citeam primele pagini si manualele le rasfoiam de curiozitate ce prostii invatau ai mei cand erau elevi.
Desi erau foarte vechi nu pareau a fi foarte uzate, semn ca nu au fost prea mult “abuzate”.
Asa am dat peste “La Medeleni” la care am citit cateva ore bune si care m’a facut sa caut si alte carti de Ionel Teodoreanu. Mi-au placut probabil ca la finalul fiecarui roman cineva murea si nu era nimic din “fericiti pana la adanci batraneti” parte a ce eram obligat sa citesc pentru scoala.
Mi-am adus aminte de toate astea cand ma uitam printr-un cont de email ce l-am folosit pana acum un an si am dat peste o serie de email-uri de care uitasem.
Acum.. doar niste cuvinte frumoase dar care pentru mine atunci au insemnat mult si care m-au apropiat mai mult decat as fi crezut vreodata ca am sa fiu fata de cineva.
Desi mi-am dorit mult timp sa cred asta dar nu a fost o greseala ci a fost.. un minunat secret.
Posted by Ana on 15 July , 2008 at 1:51 am
Si mie-mi placea sa ma urc in pod, acolo am gasit un almanah vechi (din ‘86) si tot felul de caiete si carti.
Posted by memmories on 15 July , 2008 at 1:52 am
ehehe cate am gasit de alea.. foarte interesante
))
hmm.. dar chiar nimeni nu doarme la ora asta
Posted by angel on 26 September , 2008 at 8:36 am
citind postul tau mi-am amintit de verile cand copil fiind, imi petreceam in fiecare an vacanta de vara la o matusa, in Prahova. avea o casuta tare frumoasa si o biblioteca plina de carti vechi si interesante. acolo am descoperit si eu taina Medelenilor, de care amintesti si tu, ma vad si acum cu ochii mintii citind romanul la umbra unui mar batran, inconjurata de panselute de toate culorile. ehehe, ce amintiri frumoase…