About memmories
Ce e scris aici e scris pentru mine sa-mi aduc aminte de “cum a fost”.
Doar amintiri si ganduri. Doar atat. Fara filme, fara taguri …si fara nume.
As filmmaker Luis Bunuel once said, “You have to begin to lose your memory, if only in bits and pieces, to realize that memory is what makes our lives. Life without memory is no life at all, just as an intelligence without the possibility of expression is not really an intelligence. Our memory is our coherence, our reason, our feeling, even our action. Without it, we are nothing.”
“Art never comes from happiness.”
“It’s so hard to forget pain, but it’s even harder to remember sweetness.
We have no scar to show for happiness. We learn so little from peace.”
Chuck Palahniuk
Am ajuns aici pentru că ai lăsat o dâră de mister, suficient cât să vreau să ştiu mai multe. Sper să găsesc pe viitor, aici am fost stârnită şi mai mult
welcome to my madness
Well, as I can see it’s not madness. I enjoy reading your mind following your posts. As far you allow that, of course
Vrem nume!
ce nume?
“Pentru ca tote acestea sa poarte un nume…”
Dar poarta un nume.. “memmories”
ironic am ajuns si eu pe aici… si ma gandeam ca daca ce scrii e adevarat, despre tine, atunci e interesant felul in care poti sa iti scrii sufletul; ca amintirile sunt in suflet, nu? si inca ceva… imi place ca esti uman.
pai de ce ironic?
si de ce as minti despre ceva ce conteaza numai pentru mine
uman.. uman nu e bine.. reprezinta prea multe greseli…
nu-i bine? te inseli… uman implica sa visezi, sa iubesti, sa speri… si poate sa gresesti. asa gandesc eu cel putin… chiar crezi ca totul ar fi mai bine daca n-ai gresi? [pfff! bine, rau... parca sunt mare filosoafa!] si cine ti-a spus ca opusul lui adevar e neaparat minciuna?
legat de ironic… pai, se mai intampla sa gasesti fara sa cauti. asa am ajuns p’aici… poate ca ironic nu e chiar cuvantul potrivit… nu stiu.
nu ar fi fost mai bine daca nu as fi gresit.. ar fi fost mai bine daca as sti sa fac mai bine diferenta dintre o decizie gresita si una buna.. dar cred ca pentru asta e viata.. sa ne dea lectii despre asta.
nu faptul ca la capatul celalalt al adevarului e o munciuna ma pune pe ganduri.. ci.. “am avut iarasi dreptate”
(imi plac adresele tale de mail
)
[daca te-au facut sa zambesti, e bine.
asta ultima e chiar a mea]
stai, cum adica “am avut iarasi dreptate”? te pune pe ganduri faptul ca stiai, dar nu voiai sa crezi? si asta te dezamageste? sau…?
eu prefer prezumtia de nevinovatie (aia de care nu cred ca am avut eu vreodata parte
) dar chestia asta a reusit sa ma invete destul de bine ca modul cel mai bun de a nu ajunge sa fii dezamagit e sa nu te astepti la nimic de la cineva..
interesant blogu,dar nu la fel de plin de filozofie ca al meu
))
cu siguranta
)
stii momentele alea rare pe care ni le ofera viata, cind totul e pierdut esti jos, si ea iti arunca o raza mica de speranta, un capat de funie pe care sa te cateri tu apoi mai sus? cam asa e si cind dai peste niste farime de suflet din niste persoane de care nu credeai ca mai exista, luminindu-ti gindurile si golul dinauntru. ce ai scris tu face parte din aceasta categorie. in blogul tau sint pete de suflet. respect pt asta. punind suflet in ce facem nu ne rezumam la a trai cu viata alaturi de noi. take care, and remember: “Out of suffering have emerged the stongest souls; the most massive characters are seared with scars” ( Kahlil Gibran )
Mersi ca ai trecut prin zona si pentru gandurile tale. Eu cam am lasat deoparte blogul asta ca nu am mai avut timp .. sau nu am vrut sa imi fac timp
ma bucur eu ca am ajuns prin zona. nici nu mai stiu cum, dar stiu ca ma bucur
sper sa vrei sa-ti mai faci timp si pt asta. toate cele bune. >:D<