003 – The old friend – part 3

19 January , 2007 § Leave a comment

Nu privesc inapoi. De fiecare data cand am facut asta a iesit mult mai urat si a fost mult mai greu. Acum nu stiu de ce dupa ce ne-am luat ramas bun a revenit si i-am raspuns.
Nu plecasem inca din oras. Mai ramasese putin dintr-o vara uscata si sufocanta petrecuta mai mult sub dusuri reci, ventilatoare pornite la maxim si multe beri reci.

Se simtea deja in aer mirosul toamnei si frunzele sopteau prin petele rosiatice usor ce va urma cand imi suna telefonul. Am raspuns fara sa ma uit cine suna, nu mai facusem asta niciodata.
Cu toate ca nu am vorbit de multe ori la telefon i-am recunoscut glasul. Nu ma asteptam sa mai vobim sau sa ne mai vedem astfel surpriza fiind una foarte mare.

Si asa cred a continuat o relatie tare ciudata. Am ramas prieteni, chiar daca eram departe. Ne vorbeam doar cu mesaje sau in rare week-enduri cand veneam acasa.

Au trecut usor si tacut anii. Ea a cunoscut pe cineva, care ironic a plecat deasemenea departe, eu am incercat sa am pe cineva dar am esuat de fiecare data. A venit in acelasi oras la facultate. Era mai aproape acum, dar tot departe de mine parca era.
Cu anii am inceput sa tin la ea. Pentru prima data chiar imi pasa de cineva. Nu puteam sa fiu rau cu ea. Nu mai puteam sa fac cum faceam de obicei.. sa plec si sa ranesc.

O seara si un mesaj. Atat a fost nevoie pentru a schimba totul. O seara frumoasa de toamna, visand la stele am auzit un “te iubesc”. L-am mai auzit de multe ori, nu l-am zis niciodata, dar nu l-am auzit pana acum de la ea.
Nu ma asteptam. Nu concepea sa o sarut, iar deodata imi zice asta. Am stiut atunci ca si eu o iubesc, ca o iubeam demult dar nu stiam ce inseamna acel sentiment ciudat.
Ma bulversat toate refuzurile ei de a o saruta dupa ce ne-am despartit la inceput si acum cand mi-a zis asta a adaugat haosului meu inca putina substanta.

Cu toate ca in acea seara adevarul a iesit la iveala nimic nu se schimbase. Tot trebuia sa lupt pentru un sarut, tot trebuia sa ma multumesc cu amintirile.
M-a suparat nesiguranta cu care ma trata si i-am trimis un mesaj rautacios de care ce-i drept mult timp mi-a parut rau, dar poate ca e mai bine ca a fost atunci.

Dupa ce a citit mesajul sa suparat pe mine asa de tare incat sa imbacat cu un fost prieten. De atunci nimic nu a mai fost la fel.
Am continuat sa o iubesc, la fel si ea, un timp, dar nu a renuntat la prietenul ei. Spunea ca din lasitate si o cred.

Au fost multe momente frumoase, multe amintiri dulci. Nu regret timpul trecut si nici faptul ca am iubito. Putea fi ceva frumos sau putea fi ceva urat. Nu am sa stiu niciodata care ar fi fost cursul vietii si asta e ce face viata asa de interesanta si de vicioasa.

Mi-a schimbat mult viata, desi nu am vrut sa o admit mult timp, dar asa a fost.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading 003 – The old friend – part 3 at Amintiri in haos.

meta

%d bloggers like this: