024 – Ohh sweetest rain

18 May , 2007 § 3 Comments

In seara asta a plouat. O ploaie calda de vara intre adieri calme de vant in mijlocul lui Mai. Eram pe strada cand a inceput si nu stiu de ce m-am oprit. Am ramas pe loc cu privirea in pamant privind stropii lovindu-se de cimentul fierbinte. Simteam caldura zilei ce a trecut cum se ridica printre aburi si praf.
Deodata in jurul meu viata a marit pasul sa se protejeze de stropii ce aduc in atat viata cat si moarte.
Priveam zapacit in jur oamenii grabiti si nu ma puteam misca. De ce fug? De ce se opresc sa priveasca? De ce nu se opresc sa zambeasca?

Si atunci in acel moment imi reveneau in minte clipele cand ploia de vara mi-a adus fericire in suflet.
Cand eram copil si stateam pe treptele de beton din spatele casei bunicilor si priveam ploaia cum se asternea peste padurea verde si vantul batea cu putere printre crengile stejarilor. Si stateam cu ochii mari si asteptam nerabdator minunea norilor.. fulgerul. Iar cand tunetul puternic se auzea, semn ca a fulgerat aproape, bunica striga la mine si imi zicea ca sunt nebun si sa trec in casa ca e periculos. Si am plecat…

Cand stateam in balconul apartamentului si asteptam ca ploaia calma sa devina furtuna. Vantul care batea cu putere incat sa rupa crengi incepea sa loveasca din ce in ce mai puternic stropii de ploaie de geamuri. Si priveam haosul de afara si simteam ca ma uit intr-o oglinda a sufletului meu. Si am inchis ochii…

Cand o tineam in brate pe o banca veche sub in castan batran sperand ca ploaia nu ne va uda prea tare. O strangeam in brate simtind cum tremura cand vantul racoros batea spre noi. Trupul ei cald se lipise de mine strangadu-ma si ea tare in brate de parca ii era teama ca am sa plec. Parul ei mirosea a primavara iar parfumul si aerul curat de dupa ploaie mi-au intoxicat sufletul cu fericire. Si a plecat…

Se spune ca speranta moare ultima dar speranta nu mai exista in sufletul meu, doar amintiri si regretul lor.
Dar.. a plouat destul in viata mea si sper atunci cand norii se vor destrama sa nu uit lectiile invatate si sa nu orbesc privind dupa soare…

Si mi-am continuat drumul…

Advertisements

§ 3 Responses to 024 – Ohh sweetest rain

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading 024 – Ohh sweetest rain at Amintiri in haos.

meta

%d bloggers like this: