030 – Do you lie?

29 June , 2007 § 1 Comment

Mint.

Da.. Mint. Mint decand ma stiu. Mint fara motiv, mint cu motiv, mint poate si pentru simplul motiv ca.. pot.
E un sentiment ciudat de semi-implinire si de liniste dorita.

– Minti?
– NU!
– Cum nu minti? Toata lumea minte, toata lumea face asta. Si eu mint. Mint sa pastrez un secret, mint sa ascund un rau, mint sa pastrez ce e acum, mint sa nu mai sufar, mint pentru un bine cu toate ca in final e doar binele meu.
Acum ca stii adevarul spune-mi. Minti?
– Da..
– Si pe cine si cu ce minti?
– Ma mint.. ca totul va fi bine…

Advertisements

029 – Does it really matter?

23 June , 2007 § 4 Comments

A trecut ceva timp de atunci. Abia incepusem sa prind gustul distractiei si pierdeam multe nopti prin baruri si discoteci. Stiind sa fac ce putini stiau pe atunci imi era usor sa fac ceva bani de buzunar destul de usor si astfel rar ramaneam pe acasa ca nu aveam bani.

Era spre sfarsitul primaverii intr-un sfarsit de saptamana. Mult chef de distractie si mult prea multa inconstienta. Asa ca in scurt timp am ajuns intr-o discoteca si dansam relaxat cu o bere in mana.
Un lucru care l-am invatat din toate bautele mele e ca oricat as fi baut eu ramaneam constient de tot ce fac si in mare parte si de ce zic, doar ca aveam mult mai mult tupeu.
Dansam la un momentdat cu o tipa cand se aproie un prieten de mine si imi baga ceva in buzunar.. “o sa ai nevoie”, imi zice. Bag mana in buzunar sa vad ce e si ii zic ca nu am eu norocul asta.
Nu dupa mult timp imi zice ca vrea sa plece acasa si daca nu vreau sa o conduc.

Nu-mi mai aduc aminte cand am iesit din discoteca, cand mergeam usor spre casa, nici cand ne-am oprit pentru cateva minute pe o banca ascunsa in parc.
Dar ce imi aduc aminte e ca mi-a spus “Maine nici nu ai sa stii cine sunt daca o sa ne vedem pe strada..” i-am raspuns ca.. “.. e posibil sa nu ma mai vezi niciodata”.
I-am cuprins trupul tragand-o aproape.. muscandu-i buzele usor. Urcand usor mana rece de pe coapse atingadu-i spatele i-am simtit sanii pe pieptul meu. Cand am ramas fara tricou?.. Cand i-am dat ei hainele jos?
“Rasare soarele” ii zic in soapta. Nu mi-a raspuns.. adormise. Ma cuprinse frigul si cautam tricoul. Ambalajul rupt statea aruncat intr-o parte.. amintidu-mi de acel prieten ca mi-l daduse sa rada de mine.

Azi imi aduc aminte. Au trecut ani buni de atunci. Cum o chema? …

028 – Fear and a empty bottle

20 June , 2007 § 1 Comment

Un pahar gol si un dop de pluta. O sticla goala si un suflet pierdut.

Alcoolul imi ingana acum gandurile.. “De ce nu lupti pentru ce iti doresti? Fraiere!!” E ca un prieten.. imaginar. Imi spune multe.. tot ce vreau sa aud. Imi povesteste de curaj, de timp, de speranta .. de iubire.
Ma intreaba de speranta.. “Unde e? A plecat?” Mi se rupe sufletul sa ii zic ca nu mai e. A murit intr-o revarsare de neincredere.
Dar a auzit. Imi citeste gandurile, imi stie sufletul… la naiba.. DISPARI!! Iesi din mintea mea!!

“Ha ha ha!!! Iti stiu slabiciunile si stiu de ce iti frica. Iti stiu cosmarurile si superficialitatile. Nu sunt aici sa te distrug.. sunt aici sa te ajut. Lasa-ma sa te ajut. Lasa-ma sa iti dau curajul de a lupta. ”

Sparg paharul in mii de bucati.. in mii de amintiri. Nu mai stiu cine sunt.. nici ce imi doresc. Caut sperantele si visele printre cioburi dar le-am pierdut intr-o seara calda intr-un inceput de primavara.

Atat de tare m-am ferit sa nu traiesc in amintiri si in trecut si sa imi treaiesc prezentul asa cum e el incat m-am pierdut de frica viitorului.
Nu stiu de ce m-a cuprins atat de tare. De ce imi doresc atatea desi stiu ca tot ce conteaza e fericirea momentului.

Ca niciodata frica de ce va fi a fost inecata in sticla de ce a fost. Deschid ochii larg si rad isteric de lasitatea mea.
“Inca nu te-ai invatat minte?”

027 – The easy way out

2 June , 2007 § 4 Comments

As vrea sa simt si eu ceva pentru ei. Nu stiu.. poate compasiune, poate macar o mica parere de rau. Dar.. nimic.
O consider o mare mare prostie facuta de un om cu un caracter atat de slab incat nu imi pot spune decat.. “bine a facut”.
Si ma gandesc si incerc sa fiu realist. De ce au facut asta? Ce motiv atat de puternic si nu mai puteau trai de au ales calea cea mai usoara?

Nici anul asta nu mi-am sarbatorit ziua. A cazut a doua zi de Pasti. E ciudat cum in fiecare an imi fac planuri de a sarbatori si ajung sa nu mai fac nimic.
Dar totusi anul asta am facut ceva. Mi-am vizitat bunicul de pe partea mamei. Il vad rar, poate chiar prea rar si am putine amintiri cu acele locuri. E un sat uitat de lume, dar destul de mare incat sa nu ii cunosti pe toti, langa un baraj construit de comunisti fara rost.
Am fost in vizita doar eu si mama mea desi ar fi trebuit sa mai vina dintre copii si nepoti. Cand am ajuns ne-a intampinat cu un zambet larg si sincer printre riduri vizibil adancite de timp si viata. Nu se astepta sa vin tocmai azi.. poate chiar deloc. Desi tot isi repeta ca nu au timp copii lui sa il viziteze, se simtea in vocea lui parearea de rau ca nu isi fac timp si pentru el din cand in cand.
I-am strans mana, aspra, si l-am imbratisat. I-am sarutat obrajii si i-am privit ochii. Ochi de un albastru izbitor ce nu si-au pierdut stralucirea si seninatatea nici dupa atatia ani si atatea probleme.
A vazut un razboi, a trecut prin comunism, a pierdut totul si a muncit din nou.

Am fost apoi sa aprindem o lumanare bunicii. Nu m-a cunsocut. A murit inainte sa ma nasc. Mama mea avea atunci varsta care o am eu acum si ma gandesc ca nu imi pot nici macar imagina sa imi pierd unul din parinti si imi dau seama cat de mult a durut cand ma uit cum priveste poza stearsa de vant si ploi a bunicii.
Langa un alt mormant… cu o cruce mica fara nume. “A fost primul lor copil”, imi spune.

Atata durere.. si nu a ales calea cea mai usoara.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for June, 2007 at Amintiri in haos.