038 – Insomnia again

9 August , 2007 § Leave a comment

Nu stiu ce a fost in mintea mea atunci. Nu stiu ce e in mintea mea acum.
E aproape dimineata si stau in pat, lipit de perete cu laptopul in brate si incerc sa-mi pun gandurile in ordine. Si incerc sa imi dau seama de ce am gresit din nou si unde si.. cum de am reusit sa-mi complic viata din nou atat de frumos.
E prima data cand scriu despre ce simt azi si nu despre ce a fost si ce nu mai conteaza azi.

Cand a plecat spre mirarea ei nu am facut ce credea ca o sa fac si ce a fost crescuta sa creada ca am sa fac ci i-am spus ca imi doresc sa fie fericita. Nimic mai putin si nimic altceva. Sa fie fericita. Simplu.
Cand a plecat lumea mea a intrat intr-un colaps furtunos ce avea sa fie alimentat mult timp tot de mine. A durut. Tare. Si tot ce am facut multe zile de atunci a fost sa ma gandesc continuu la ce a fost, sa ascult muzica ce o ascultam atunci, sa ma uit la lucrurile care mi le’a facut cadou. De ce?
Din simplul motiv sa doara si mai tare. Si a durut ca si cum ai baga cutitul intr-o rana deschisa si ai rasuci pana se aude scartaitul otelului pe oase. Sa doara atat de tare incat data urmatoare cand voi fi tradat nu va mai conta si nu voi mai simti nimic. Cred ca intr-un fel m-am razbunat pe mine ca am avut incredere cand mi-am promis ca o sa am grija sa nu se intample asa ceva, iar eu imi tineam promisiunile.

Dar astazi nu am resentimente si nici regrete ci doar sunt dezamagit de mine. Am trecut prin atatea si tot nu am invatat nimic.
Sau poate pur si simplu nu mai vreau sa invat nimic. Am obosit luptand in aceleasi batalii. Am obosit sa le lupt singur. Am obosit sa privesc fericirea printr-o vitrina de sticla. Sa o ating.. sa o sarut dar sa nu fie a mea.
Stiu ca nu mi se va implini niciodata dorinta asta ca ar insemna chiar sa fiu iubit din suflet si nu doar din cuvinte.

Ma gandesc la trecut ca sa invat din greselile lui si sa nu le repet astazi sau cel putin sa le fac din nou dar sa fie mult mai mici.
Nu ma gandesc niciodata la un viitor mai indepartat de maine din simplul motiv ca imi e frica si pentru ca sunt atat de optimist incat stiu ca la fel cum am reusit sa ma descurc singur pana acum voi reusi cumva sa ma descurc si in viitor. Dar stiu ca doar o persoana iubita le va da un gust dulce acelor vise.

Am stiut de la inceput in ce ma bag. Am stiut foarte bine ca sansele ca eu sa castig sunt minime. Si defapt nu e nimic de castigat sau de pierdut ca nu e un concurs dar stiu ca tot ce mi-am dorit vreodata e sa am langa mine o prietena, o iubita si nu doar… o femeie. Pe cineva care sa nu imi ceara respectul ci pe cineva care sa il merite asa cum imi doresc si eu sa ii merit respectul si increderea.

Am sa incerc sa inchid ochii si sa adorm acum. Poate ca inca un somn fara vise imi va mai limpezi gandurile. Sperante doar…

Totul sa nimic… astazi ori niciodata.

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading 038 – Insomnia again at Amintiri in haos.

meta

%d bloggers like this: