043 – how i feel…?

28 August , 2007 § 10 Comments

Cum ma simt…? Cum ma simt……?
Ma intreb.. dar nu retoric. Incerc sa imi dau seama ce e in sufletul meu acum, ce imi ascunde mintea. Incerc sa captez in cuvinte, in silabe, in litere.. momentul.. poate poate aflu adevarul.
Defapt nu caut nici un adevar.. caut un raspuns. O singura intrebare dar atat de grea.. atat de dificila… Cum ma simt? O mie de raspunsuri sau.. niciunul.

Ma simt.. gol. Ma simt singur… si sunt. Stiu asta si totusi nu am curajul sa fac ceva. Dar ce as putea face? Doamne ce mi-as fi dorit sa fiu ca acum cativa ani.. sa pot pleca fara sa-mi pese.. sa calc in picioare tot si sa nu privesc in urma. Blestemata fie ziua in care am invatat sa iubesc. Nu eram eu acel om dar cel putin nu durea atat de tare.

E cu mine dar nu a mea. Imi sopteste ‘te iubesc’ dar nu adoarme in bratele mele. Ii urez un Craciun fericit, un Valentines Day fericit, un Paste fericit.. alaturi de prietenul ei. Doar alte sarbatori reci privite cu ochi de amant.
Si tot ce se intampla si tot ce fac e impotriva mea si totul devine din ce in ce mai greu dar sunt inca mult prea incapatanat incat sa renunt.
“Ai pe cineva?” … Nu stiu ce sa raspund… Am? Simt ca am doar.. clipele.. soaptele.

Dar.. “Ce iti doresti?”
Ce imi doresc…? Imi doresc pe cineva care sa imi spuna ‘te iubesc’ si sa o simta… imi doresc pe cineva care sa.. sa nu mai plece din viata mea in fieacare seara.. in fiecare dimineata.. dupa fiecare cearta..
Imi doresc pe cineva care pot sa spun lumii… ‘da! e a mea!.. doar a mea!’..

Cum ma simt…? Cum ma simt…? Cum……?

Advertisements

§ 10 Responses to 043 – how i feel…?

  • peculiarme says:

    Esti confuz. Ia-ti un concediu departe de toti si de toate. Fa ceva pentru tine si doar pentru tine!

  • memmories says:

    tocmai am revenit din concediu πŸ˜›

  • Ana says:

    Ai s-o gasesti pe ea. Sunt convinsa! Si in acel moment nimic nu o sa te mai opreasca sa strigi “E a mea!!”
    Trebuie doar sa ai rabdare…si sa o cauti…

  • peculiarme says:

    Sau o sa le gasesti pe ele. Si in acel moment nimic nu o sa te mai opreasca sa strigi “Sunt ale mele!!!”. πŸ˜€

  • chrysallidis says:

    Aceasi intrebare mi-o pun in fiecare zi si la fel ca si tine sper ca intr-o zi sa pot zice – e liniste. Caut ziua in care sa nu imi mai fie frica de mine si sa nu ma mai ascund fiindu-mi rusine ca sunt asa cum sunt (ma refer la suflet). E greu sa te privesti pe tine si sa te accepti asa cum esti. Sa nu iti para rau ca nu poti face rau, mi se pare infricosator ca la un moment dat ai putea sa te trezesti si sa constati ca nu mai poti iubi. Poate ca tot ceea ce se intampla se intampla dintr-un motiv anume, iar de multe ori uitam asta.

  • lor2dana says:

    mereu imi spun ca fiecare lacrima si fiecare suspin in final o sa merite si ca dragostea cateodata e testata in asa fel de o alta forta (buna sau rea).
    intr-o zi o sa fie o ea care o sa-ti spuna te iubesc din inima si o sa simti in fiecare por asta. timpul le rezolva pe toate si sunt sigura de asta, si pt tine si pt toti. succes!

  • Matei says:

    foarte nice blog! se recurge la metoda critico-paranoica a lui Dali. Memoria…ce subiect interesant de filosofat!Am savurat cateva post-uri. te trec la blogroll (poate si pentru ca avem nume care seamana putin :). keep up!

  • memmories says:

    @Matei – te-am vazut in multe blogroll-uri si te am in lista mea de daily-feeds πŸ˜› (pe netvibes) dar nu reusesc decat sa trec asa fugitiv pe la tine..(peste print-uri m-am mai uitat ca imi plac la nebunie.. insa peste filmulete… inca nu am timp) vad ca 24 de ore nu imi ajung si cred ca am sa incep sa lucrez si noaptea..

    @peculiarme – stiu stiu.. nu am promis.. dar cu prima gura de aer am sa incerc sa desenez ceva πŸ˜›

    @chrysallidis – e greu sa nu accepti parerea altora ca fiind a ta. ai sa vezi cand o sa reusesti asta.. lucrurile au sa fie mai grele.. dar mult.. mult mai frumoase…

    @lor2dana – timpul nu rezolva nimic.. doar iti da sanse sa le rezolvi tu πŸ˜› .. si poate intr-o anumita masura doar le scade din intensitate πŸ™‚

  • memmories says:

    @ana – ohh.. rabdare am.. poate prea multa.. si nu cred ca e un lucru bun chiar intotdeauna πŸ˜› .. sper sa ai dreptate

  • alexandra says:

    Cred ca sunt intr’o situatie asemanatoare cu a ta. Am ajuns sa fiu impreuna cu el chiar daca stiam ca are pe altcineva, am crezut ca o sa fie asa un fun de vacanta ( eram intr’o vacanta,in alta tara). Hotarasem ca atunci cand ajungem in Bucuresti relatia noastra se termina. Dar nu a fost asa, am continuat sa vorbim (“amici” spuneam noi), el spunea ca poate o sa ii spuna tipei de noi si o sa incercam o relatie. Nu a fost asa. M’am atasat de el, am ajuns sa tin la el enorm de mult. M’a mintit, m’a dezamagit, am plans de prea multe ori din cauza lui. I’am spus adio de prea multe ori, dar la primul semn din partea lui, m’am intors. S’a despartit de tipa aia, nu are o relatie, are mai multe. Noi doi spunem ca suntem amici. Dar nu prea ne comportam asa. Ne vedem destul de rar, dar vorbim des. Si chestia asta tine de 1 an de zile…nush la tine de cat timp e, dar ptr mine un an e mult. Nu pot sa ii spun adio defintiv, tin prea mult la el.Cred ca si tu la fel…
    Scuze pentru commentu atat de lung…

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading 043 – how i feel…? at Amintiri in haos.

meta

%d bloggers like this: