048 – Not for the faint hearted

28 September , 2007 § 9 Comments

Am cunoscut odata o femeie. I-am privit nelinistea din ochi si m-am indragostit de misterul ei. Frumoasa.. prea frumoasa. I-am iubit ochii, i-am iubit parul, i-am iubit zambetul.. i-am iubit sufletul. Atat de frumoasa dar atat de serioasa. A luat greutatea lumii pe umerii ei si a uitat sa mai zambeasca si a cazut sub greutatea lor. Nu a fost niciodata cu adevarat a mea dar a fost mai mult decat am avut vreodata… decat mi-am imaginat sa am vreodata.
Si am pierdut nopti.. intr-o camera goala, intr-un pat rece.. intorcandu-ma pe o parte si pe alta, gandidu-ma la trecut.. traind si respirand din el. Si ma amageam ca daca reusesc sa uit de ea pot uita de orice, pot privi viata din nou in ochi, pot zambi sincer din nou. Dar toate acele ganduri nu au reusit decat sa ma faca sa realizez defapt cat de mult o iubesc.
Am pierdut.. din nou. Stiu asta. E doar o lupta fara final de care orgoliul nu te lasa sa fugi.

047 – Lose more.. win less..

27 September , 2007 § 7 Comments

Scriu in paragrafe despre nimicuri, despre trecut, despre vise, despre frica, despre ochi, despre clipe, despre orice. Despre orice sa treaca timpul. Despre orice sa doara mai putin?
Nu! Scriu sa doara. Tare. Cat mai tare. Pana cand tot ce va ramane va fi un suflet plin de cictraci si bandaje. E tot ce va ramane.

E fascinant cum unii oameni pot sa ajunga de la a te iubi la nebunie la… nimic. Si atunci te opresti. Incerci sa respiri cat mai relexat si sa intelegi si sa cauti un raspuns la.. “de ce?”. E greu sa recunosti. E greu sa realizezi ca tot ce a mai ramas de la acea persoana pentru care ai fi facut si dat orice sa o vezi fericita, sunt doar amintirile.

Nu am avut niciodata o relatie serioasa. Sau am avut? Sa zicem ca nu am avut niciodata o relatie serioasa de care sa stie mai mult de 3 persoane, desigur in afara de mine si ea. O relatie de genul in care esti intrebat ce iti mai face prietena si nu.. cu cine mai esti acum?..
Sunt eu de vina pentru asta? Cu siguranta. Frica.. ghinion.. apatie.. decizii tarzii.. indecizii. Cu siguranta. Mandrie, orgoliu, aroganta. Cu siguranta…

Sa decizi sa ramai si sa nu fugi in primul moment cand lucrurile devin complicate. De ce imi plac mie atat de mult lucrurile complicate?..
Si totusi cine pierde? Cine iubeste mai mult sau cine iubeste mai putin?….

046 – irational

18 September , 2007 § 3 Comments

Doar cateva ore de somn. Ma simt atat de obosit dar tot nu reusesc sa inchid ochii. Ma gandesc incontinuu la ceva. Incerc sa imi dau seama.. sa inteleg. Incerc sa imi pun ideile pe ceva.. sa le scriu.. sa le pun intr-o ordine.
Nu inteleg ce se intapla cu mine.
Ganduri rationale.. cu actiuni irationale.
De ce ma agat de cel mai subtire fir de speranta si cred cu atata putere ca are rezistenta unei sfori?
Nu inteleg de ce pentru ca nu imi este frica.
Nu imi mai este frica sa imi fie calcata in picioare increderea si spart in mii de bucati tot respectul de o persoana pentru care as fi dat totul fara sa stau pe ganduri nici macar o clipa.
Sau poate ca…. imi e frica… sa nu raman si fara ultima farama de suflet. Sa zic din nou.. “Iti doresc tot binele din lume. Ai grija de tine…”
Aroganta sau mandrie.. sau poate frica de a pierde pe cineva drag.. ar trebui sa sun.. oare e acelasi ton ocupat..?

045 – Motives.. words.. and decisions

16 September , 2007 § 2 Comments

“Give me a reason to love you..” versuri din Glory Box. Portishead au reusit intotdeauna sa faca din cele mai vesele cuvinte unele din cele mai triste cantece..
Cate motive ai nevoie sa iubesti? 100? 1000? 1? De ce ai nevoie de motive sa iubesti? De ce intotdeauna trebuie sa existe un “De ce?” in fiecare fraza?
Motive sa iubesti… motive sa traiesti.. motive.. … motive sa ramai.
Cand ajungi sa cauti motive “de ce” iubesti pe cineva cat de prost trebuie sa fii sa nu iti dai seama ca defapt sunt motive pentru care mai ramai. Sunt singurele motive.. sunt singurele motive care mai leaga doi oameni. Atunci.. e iubire sau doar.. liste.. puncte cu subpuncte.
Totul sau nimic. Alb sau negru. Bun sau rau. Aceste lucruri nu exista. Utopii.. Viata insasi e un compromis iar motivele sunt falsitatea trairilor.

Am auzit pe cineva spunand: “Cand esti casatorit iti ceri scuze pentru orice. Cand esti de vina, cand nu esti de vina, cand vrei sa fii de vina.. cand nu vrei sa fii de vina. Pur si simplu “Imi pare rau”.. Dar atunci cand spui.. Imi pare rau.. atunci cand trebuia sa spui.. Multumesc… Atunci ar trebui sa mai inveti doar un singur cuvant.. Adio…”.

Nu exista decizii bune.. nu exista decizii rele.. sunt doar decizii.. si doar a caror rezultat cu care va trebui sa traim va decide daca a fost o decizie corecta sau o decizie usoara.

044 – Never without

13 September , 2007 § Leave a comment

Rezemat de o usa mare de fier, cu fundul pe niste scari reci sparte de timp si indiferenta, o asteptam sa coboare. Un bloc de patru etaje cu ferestrele una langa alta, bloc sarac, bloc de garsoniere. Vis-a-vis doua vile mari cu fatade impunatoare si gradini ingrijite. Ironic. Treci strada si esti in alta lume.
Era frig si se intuneca usor. Eram in blugi, tricou si o geaca subtire. Prea putine haine pentru o seara de sfarsit de octombrie.
Imi era rece si ea nu mai cobora. Ma plictiseam si incepusem sa fac in minte calcule.
“La naiba.. cand incepeam scoala generala ea termina clasa a 10-a. Sper sa nu afle prea devreme de diferenta asta.”
Nici bine nu terminasem calculele ca ajunge un prieten si imi zice ca ramane singur ca ai lui pleaca din oras pentru cateva zile si ca in seara asta aduce si el pe cineva si sa vin si eu cu ea. Intre timp a coborat si am cazut de acord sa luam o sticla de vin si sa ne afisam mai tarziu la usa omului.

Ajungem acolo si surpriza. Tipa cu care era prietenul meu era o fosta prietena din scoala generala.. acum “dama de companie” pentru multi barbati generosi la abia 16 ani. Oricum nu auzisem prea multe lucruri bune nici despre tipa cu care eram atunci dar la varsta aia cui ii pasa de cuvinte.
Dupa ce destul curaj a fost baut s-a ajuns la concluzia ca fiecare ar trebui sa se duca in camera lor si sa se poarte si alte “discutii” mult mai serioase.
Dar se pare ca viata abia incepea sa isi exercite simtul ironiei cu mine si aflu ca prietenul meu nu avea prezervativ la el.. si eu aveam doar unul. Dar prietena mea imi spune ca nu e nicio problema ca putem face asta si fara prezervativ.
“Niciodata fara daca nu cunosti persoana.” Era o regula autoimpusa si din a carei cauza cred ca in seara aia nu s’a mai intamplat nimic.

De la acea seara avea sa treaca mai bine de un an pana cand aveam sa o revad. Era in luna a 8-a, nu stia exact al cui e copilul si era logodita cu unu care nu ar fi fost in stare sa se intrebe de ce au trecut doar 6 luni decand sunt impreuna si ea trebuie totusi sa nasca din clipa in clipa.

Ar fi fost probabil o greseala dar nu am de unde sti. E doar unul din putinele momente din viata mea cand pot sa ma bucur ca nu mi-am incalcat cuvantul.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for September, 2007 at Amintiri in haos.