051 – Last room

3 December , 2007 § 5 Comments

Statusem in acea casa aproape trei luni de zile si abia atunci, in ultima seara, am privit pentru prima oara pe geamul din camera din capat.
Etajul sase intr-un bloc vechi din centrul orasului, la trei dimineata cu o priveliste superba.
Prea obosit sa mai pot dormi, am stat aproape o ora in fata geamului.. eu.. jazz-ul din fundal si amintirile.
O noapte rece de sfarsit de noiembrie ce o simteam prin micile crapaturi din tamplaria veche si subreda din lemn lacuit cu alb si nuantat de timp in gri si crem.
Intotdeauna mi-au placut serile de iarna in oras si cum ceata si luminile orasului dau o frumoasa culoare caramizie cerului.

Si am inteles atunci cat de important e sa stii sa te bucuri de prezent. Pur si simplu sa privesti in jurul tau si sa zambesti. Sa iei lucrurile asa cum sunt si sa mergi mai departe.
Sa te opresti din viteza cotidianului, sa tragi aer tare in piept si pur si simplu sa zambesti.
Sa uiti de regrete, de sperante, de inimi frante, de vise si.. de tine.

Mi-a placut acolo. Nu neaparat locul, cat faptul ca intotdeauna se intampla ceva. Dar poate am sa mai am parte de asta.. poate in urmatorul loc caruia am sa ii spun “acasa”.. pentru cateva luni sau poate.. poate mai mult.

Advertisements

§ 5 Responses to 051 – Last room

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

What’s this?

You are currently reading 051 – Last room at Amintiri in haos.

meta

%d bloggers like this: