054 – Her perfume

17 January , 2008 § 14 Comments

Un miros aspru de cafea arsa ma trezi din visare. Inca ametit de somn ma duc spre bucatarie. Sursa probabila.
“Hei! Nu da foc la bucatarie!!”
“Visam si ma uitam pe geam.. uitasem de cafea..”, imi raspunde cu ochi mici si nevinovati.
“Lapte..?”
“Da. Mult lapte. Nu imi place cafeaua fara lapte.”, ii spun inca rezemat de tocul usii.
“Da intra.. nu mai sta in tocul usii. Stai jos.”, si imi face semn cu privirea spre masuta inghesuita din coltul bucatariei.
O bucatarie mica, mai mult lunga decat lata, cu mobilier de o parte si de alta si cu destul loc intre incat sa treaca doua persoane.. in lateral.
O masuta mica, noua, dar cu aceleasi scaune comuniste din lemn fara spatar si vopsite in alb. Peretele era defapt spatarul.

“Trebuie sa mai faci putin sport sa scapi de burtica.” imi spune in timp ce aseza cestile de cafea pe masuta.
“Intotdeauna mi-am dorit sa imi fie servita cafeaua de o femeie frumoasa.. si dezbracata.” ii raspund zambind.. privindu-i corpul acoperit doar de o pereche neagra de bikini.
Imi zambeste aplecandu-si privirea parca rusinata in timp ce isi acoperea stangaci sanii cu parul blond, lung si putin ondulat. Un blond al spicelor de grau din zilele fierbinti de august.
O prind de mana si o trag aproape, o strang in brate si imi lipesc urechea de sanul ei stang.
O noapte petrecuta in fum de tigara si parul ei inca mai mirosea a crini. “Imi place cum miroase parul tau. Ce sampon folosesti?”
Nu-mi raspunde. Prefera sa se joace cu mainile in parul meu in timp ce ma strangea, cumva matern, la pieptul ei.

“Multumesc pentru cafea.. Multumesc pentru tot!” O mai strang odata puternic in brate si ma ridic de pe scaun.
“Pleci?..”
“Trebuie sa ajung la cineva. Un prieten. I-am promis ca ma duc mai devreme.” O mint. Nu trebuia sa ajung nicaieri. Nu am promis nimic nimanui.
“Ai sa ma suni?”
“Da..” o mint din nou.. “dar nu am numarul tau de telefon.”
“Scrie..”
“Stai sa caut telefonul.” Fac asta in timp ce ma imbrac.
“Ahh uite. Zi numarul..”
“07……… ai notat?”
“07….. ok..”
Cand sa pun si numele m-am blocat. O pauza observata..
“Nu-mi spune ca ai uitat cum ma cheama..??”
“Nu.. nu am uitat.. te trec..’fata din club'”.
Imi zambeste complice.

Flashback! (cu cateva ore in urma.. in club)
In bratele mele. Ea agatata de gatul meu.. “Cine esti?”
“Un tip intr-un club.. Tu cine esti?”
Zambeste.. “O tipa intr-un club..”
“Cum te cheama?..”
“…..”
“Nu am inteles..”
“A…..”
Tot nu am inteles cum o chema dar nu am mai intrebat.

Bag telefonul in buzunar si ma apropii de ea. O strang in brate ca si cum ar fi fost ultima data. O sarut lung si apasat.
“Sa ma suni!”
“Te sun..” O mint din nou.. zambind si inchid usa in urma mea.
In drumul spre casa incercam sa imi dau seama, sa imi aduc aminte, de ce am ramas in acea seara cu ea.

Flashback! (in club.. cu si mai multe ore in urma)
La bar cu un pahar de coniac amestecat cu energizant in mana. Langa mine o tipa frumusica.. blonda.
“Hei! Stii sa dansezi?”
“Da.. stiu.”
Inca nu apucase sa isi de’a seama ce se intampla ca deja o tineam de mana.
“Hai sa dansam..”
Uimita inca.. o strang in brate.
“Hai sa dansam atunci..” si ma cuprinde cu mainile in jurul gatului.
“Imi place parfumul tau..”

Parfumul ei.. asta era. Imi aduse aminte de un trecut cu care incercam sa ma impac. Parfumul care mi-a mangaiat simturile in cele mai frumoase diminineti din viata mea. Parfumul dupa care am mai tanjit mult timp dupa aceea.
“Delete “fata din club”?” “Are you sure?” “Yes!”
Probabil o alta decizie gresita. Poate ar fi iesit ceva extraordinar. Poate nu ar fi iesit nimic. Dar nu am sa stiu niciodata. Ce prost!

Parfumul ei..

Advertisements

053 – Nonsense of 2007

2 January , 2008 § 8 Comments

“Nu ma voi schimba!!”.. obisnuiam sa imi tachinez o buna prietena. “Stiu ce vreau.. stiu cine sunt.. stiu ce fac!!”.. si apoi ii zambeam in fata fara nici cea mai mica problema sau grija din lume.
“Ai sa te schimbi!.. Ai sa vezi.. Ai sa te schimbi..”
Si a avut dreptate. Singura persoana care mi-a dat sfaturi bune.. singura persoana de care nu am ascultat. Am gresit atat de mult fata de ea incat chiar daca ma va ierta vreodata.. nu stiu daca voi putea eu sa mi-o iert.

2007. Inceput de an. O decizie. O intrebare. Un sarut si tot ce avea sa vina cu el a fost de ajuns sa zdruncine din temelii toata lumea mea. Tot ce luam pe bune. Lumea mea artificiala avea sa se schimbe in.. realitate.
Astfel de momente.. atat de.. simple si firave. Parca nici nu s-au intamplat. Dar dand la o parte cortina lor descoperi o lume cu totul noua. O amarata de decizie si x devine y.

Am facut o gramada de prostii anul asta. O gramada de decizii.. bune dar si prea multe gresite. Dar poate ca fara acestea nu stiam ce stiu acum.. nu as fi fost asa cum sunt acum.. poate.. nu ar fi durut asa de tare..
Imi pare rau pentru unele lucruri.. poate as fi putut face mai mult.. poate as fi putut sa ma implic mai putin.. poate ar fi trebuit sa imi dau seama mai devreme ca gustul razbunarii, pentru propriile greseli, nu e dulce deloc ba chiar ramane un gust mult prea amar.

Si totusi anul asta am invatat sa am incredere deplina, sa iubesc cu toata inima, sa regret din tot sufletul, sa nu-mi pese de nimic, sa fiu gelos[desi inca nu stiu cum se aplica.. si probabil nu voi sti niciodata], sa termin ce am inceput, sa mint cu inima rece, sa urasc fara motiv.. dar cel mai important.. sa controlez tot ce am invatat.

Intotdeauna am urat cuvantul asta fiindca ma face sa ma simt obligat chiar sa fac ceea ce am zis.. asa ca: Imi promit ca anul asta sa aplic mult mai bine partea cu “nu-mi pasa de nimic.. si nu-mi pasa ce crezi..” si astfel sa nu-mi pese ca adevarul o sa doara..

Asa ca..sperand ca o sa fie mult mai greu si mai interesant… hai sa vedem de ce e in stare 2008!!!

Where Am I?

You are currently viewing the archives for January, 2008 at Amintiri in haos.