065 – Wake up and smell the coffee

11 August , 2008 § 8 Comments

O geaca de blugi purtata de prea mult timp si un tricou prea subtire pentru sfarsitul lui octombrie incercau sa-i tina de cald in timp ce astepta un tramvai la 7 dimineata intr-un cartier oarecum rau famat al unui Iasi ce inca il mai surprindea.
Isi aducea aminte cu cateva ore in urma:
“Auziti.. cate statii mai sunt pana la..”
“Dupa pod inca vreo 3..”
“Pff.. da sigur e tot in Iasi?”

Era prea tarziu sa ia tramvaiul spre casa asa ca se urca in cel ce ducea spre servici. Ii placea sa mearga cu tramvaiul si sa priveasca oamenii prin geamurile murdare.. sa ii studieze. Tramvaile de dimineata intotdeauna l-au fascinat.
“Tramvaiele mortilor” obisnuia sa le zica.. “Nimeni nu zambeste la ora aia.. nimeni. Parca toti sunt setati sa se trezeasca, sa isi urce fundurile grase in acele tramvaie si sa coboare dupa cateva statii.”
Dormise abia 2 ore dar nu ii era somn. Statea la fereastra si privea aceleasi fete triste si obosite de pe trotuare.

Pe drum ii reveneau in minte, una cate una, scenele acelei seri.
La bucatarie, “Nu vrei sa mananci si tu. Le-a facut mama.”
“Nu.. eu nu mananc de la straini sau daca nu stiu din ce e facuta mancarea.”
“Eii… da iti mai dau eu vreodata ceva??”. Ce foc isi luase.. dar ce frumoasa era, mai ales cand era nervoasa. “Hei.. am glumit copile..”

“Uite.. am pierdut jumatate de film din cauza ta.. Hai da inapoi ca vreau sa ma uit la film..”
“Nu am venit pentru film.. am venit pentru tine.. sa stau cu tine.. filmul l-am mai vazut..”

“Ce se aude?”
“Telefonul meu.. Daca nu ii raspund crede ca dorm si nu mai suna..”
Atunci nu intelegea de ce inca mai sta cu tipul ala dar raspunsul avea sa il primeasca peste cativa ani.
Si desi cu acel raspuns a inteles ce gresise tot nu a facut nimic sa repare greselile.. de frica.. sau prostie.

“Imi e pofta de ciocolata.. cobor sa cumpar una..”
“La ora asta? Lasa ca iti cumperi maine dimineata cand pleci..”
“Ehh ma duc acum.. hai ca revin repede..”
“Bine.. macar ia 2 cutii sa nu mai cobori de doua ori.. si vezi sa nu uiti de ciocolata…”

“Ahh mi-am adus aminte.. maine la 8 ajunge acasa colega de apartament si vine cu mama ei.. Pana in 8 trebuie sa pleci..”
Si asa la 7 dimineata cu ochii inca in ceata de somn astepta in frig un tramvai amarat.

Vreo 20 de minute de asteptat si inca vreo 30 pe drum. La ora 8 astepta in fata firmei langa usa inchisa.
Pe la 8 jumate ajunge sefu.. mirat ca a ajuns atat de devreme la servici: “Te-a dat afara mai devreme?”

Where Am I?

You are currently viewing the archives for August, 2008 at Amintiri in haos.