066 – And she’s gone and I’m hunted by yet another road not taken

26 May , 2010 § 4 Comments

Acum opt ani stateam pe o banca intr-un parc dintr-un orasel uitat de lume si asteptam vara. Era sfarsitul lui Mai, cald si inaduseala.. si incepuse sa ploua. Acum opt ani stateam pe o banca si nu ma temeam de viitor.

Nu ma temeam pentru ca o iubeam.

Era in bratele mele si o sarutam si nu imi mai pasa de nimic altceva. Acum opt ani eu nu stiam asta.. cat de tare o iubeam si cat de tare avea sa imi lipseasca. Atunci, acolo.. pe acea banca sub castanul ce incerca, oarecum, sa ne fereasca de ploaia de inceput de vara, ne tineam cald unul altuia si ne sarutam pana ramaneam fara respiratie.

Timpul a venit si a trecut si viata s’a schimbat si lucrurile s’au schimbat si noi ne-am schimbat. Am crescut si am invatat si am incercat sa uit de ea… si ea a incercat sa uite de mine.. si au ramas doar incercarile.
Alti ani au trecut si la un momentdat.. dupa multe alergaturi mi-a zis ca vrea sa fie cu mine.

Au trecut trei ani de atunci.

Iar eu i-am spus ca nu pot sa fiu cu ea ca sunt cu altcineva.
Asa am pierdut-o.

Au trecut trei ani de atunci. Nu stiam ce vreau. Nu stiam cine sunt. Nu stiam cat de mult o iubeam. Nu stiam cat de mult imi lipsea.

Dupa cateva luni relatia avea sa se termine si in aceasi seara am sunat-o pe ea. Mi-a raspuns si a venit. Vroiam doar sa vorbesc cu ea.. sa o vad.
Am facut sex. Nu stiu nici acum de ce nu am vrut sa ramana. As fi vrut sa ramana. Mi-ar fi placut daca ar fi ramas. Lucrurile ar fi fost altfel daca ar fi ramas.
Dar nu a ramas.

Cumva regret asta si altfel imi pare bine. In anii ce au urmat am invatat foarte multe lucruri si despre mine si despre oameni. Si in special despre relatiile dintre oameni.
Lectiile alea m-au invatat cat de mult inseamna pentru mine si cat de mult imi lipseste.

Acum. Pentru prima data intr-o perioada mare de timp simt ca stiu ca vreau. Pentru prima data in multi ani ma simt… fericit. Pentru prima data in viata asta am spus sincer “Te iubesc!” si mi s’a raspuns la fel de sincer “Te iubesc!”

But now.. she’s gone and I’m hunted by yet another road not taken.

Where Am I?

You are currently viewing the archives for May, 2010 at Amintiri in haos.