Ignorance is Bliss

4 December , 2010 § Leave a comment

Doar aici mai scriu ignoranceisbliss.eu.

Advertisements

046 – irational

18 September , 2007 § 3 Comments

Doar cateva ore de somn. Ma simt atat de obosit dar tot nu reusesc sa inchid ochii. Ma gandesc incontinuu la ceva. Incerc sa imi dau seama.. sa inteleg. Incerc sa imi pun ideile pe ceva.. sa le scriu.. sa le pun intr-o ordine.
Nu inteleg ce se intapla cu mine.
Ganduri rationale.. cu actiuni irationale.
De ce ma agat de cel mai subtire fir de speranta si cred cu atata putere ca are rezistenta unei sfori?
Nu inteleg de ce pentru ca nu imi este frica.
Nu imi mai este frica sa imi fie calcata in picioare increderea si spart in mii de bucati tot respectul de o persoana pentru care as fi dat totul fara sa stau pe ganduri nici macar o clipa.
Sau poate ca…. imi e frica… sa nu raman si fara ultima farama de suflet. Sa zic din nou.. “Iti doresc tot binele din lume. Ai grija de tine…”
Aroganta sau mandrie.. sau poate frica de a pierde pe cineva drag.. ar trebui sa sun.. oare e acelasi ton ocupat..?

038 – Insomnia again

9 August , 2007 § Leave a comment

Nu stiu ce a fost in mintea mea atunci. Nu stiu ce e in mintea mea acum.
E aproape dimineata si stau in pat, lipit de perete cu laptopul in brate si incerc sa-mi pun gandurile in ordine. Si incerc sa imi dau seama de ce am gresit din nou si unde si.. cum de am reusit sa-mi complic viata din nou atat de frumos.
E prima data cand scriu despre ce simt azi si nu despre ce a fost si ce nu mai conteaza azi.

Cand a plecat spre mirarea ei nu am facut ce credea ca o sa fac si ce a fost crescuta sa creada ca am sa fac ci i-am spus ca imi doresc sa fie fericita. Nimic mai putin si nimic altceva. Sa fie fericita. Simplu.
Cand a plecat lumea mea a intrat intr-un colaps furtunos ce avea sa fie alimentat mult timp tot de mine. A durut. Tare. Si tot ce am facut multe zile de atunci a fost sa ma gandesc continuu la ce a fost, sa ascult muzica ce o ascultam atunci, sa ma uit la lucrurile care mi le’a facut cadou. De ce?
Din simplul motiv sa doara si mai tare. Si a durut ca si cum ai baga cutitul intr-o rana deschisa si ai rasuci pana se aude scartaitul otelului pe oase. Sa doara atat de tare incat data urmatoare cand voi fi tradat nu va mai conta si nu voi mai simti nimic. Cred ca intr-un fel m-am razbunat pe mine ca am avut incredere cand mi-am promis ca o sa am grija sa nu se intample asa ceva, iar eu imi tineam promisiunile.

Dar astazi nu am resentimente si nici regrete ci doar sunt dezamagit de mine. Am trecut prin atatea si tot nu am invatat nimic.
Sau poate pur si simplu nu mai vreau sa invat nimic. Am obosit luptand in aceleasi batalii. Am obosit sa le lupt singur. Am obosit sa privesc fericirea printr-o vitrina de sticla. Sa o ating.. sa o sarut dar sa nu fie a mea.
Stiu ca nu mi se va implini niciodata dorinta asta ca ar insemna chiar sa fiu iubit din suflet si nu doar din cuvinte.

Ma gandesc la trecut ca sa invat din greselile lui si sa nu le repet astazi sau cel putin sa le fac din nou dar sa fie mult mai mici.
Nu ma gandesc niciodata la un viitor mai indepartat de maine din simplul motiv ca imi e frica si pentru ca sunt atat de optimist incat stiu ca la fel cum am reusit sa ma descurc singur pana acum voi reusi cumva sa ma descurc si in viitor. Dar stiu ca doar o persoana iubita le va da un gust dulce acelor vise.

Am stiut de la inceput in ce ma bag. Am stiut foarte bine ca sansele ca eu sa castig sunt minime. Si defapt nu e nimic de castigat sau de pierdut ca nu e un concurs dar stiu ca tot ce mi-am dorit vreodata e sa am langa mine o prietena, o iubita si nu doar… o femeie. Pe cineva care sa nu imi ceara respectul ci pe cineva care sa il merite asa cum imi doresc si eu sa ii merit respectul si increderea.

Am sa incerc sa inchid ochii si sa adorm acum. Poate ca inca un somn fara vise imi va mai limpezi gandurile. Sperante doar…

Totul sa nimic… astazi ori niciodata.

034 – Another lazy morning

16 July , 2007 § Leave a comment

Iar am adormit cu usa deschisa la balcon. Vantul rece si umed al diminetii m-a trezit. Se simte in aer ca a plouat. Bine.. incepeam sa sufar si de caldura de acum.
Imi tintesc ochii in tavan si ma intind pana imi pocnesc cateva oase. Incercand sa scap de lenea diminetii imi dau seama cat de mare e patul asta si cat de gol pare in diminetile astea racoroase.
Daca as fi avut un prieten imaginar cred ca as fi auzit in minte, sarcastic.. “Daca intinzi mainile printre cersafuri crezi ca ai sa gasesti pe cineva?”

Ma ridic in sfarsit din pat si raman cu privirea tintita spre biblioteca si imi aduc aminte ca cineva ma rugase sa ii scriu ceva din pagina 111 a unei carti. Dar.. mutandu-ma de atatea ori nu am mai reusit sa scot cartile din pungi iar acum bibilioteca e plina de reviste.. de cursuri. Oricum nu cred ca as fi scris pana la urma ca inca mai sper sa ma tin de promisiunea cu care am inceput sa scriu.
Uitandu-ma in coltul camerei ma ia o lene cronica vazand atatea pungi pline. Pungi cu foi mazgalite, pungi cu carti, pungi cu amintiri. Pff.. e prea dimineata sa-mi aduc aminte. Oare de ce nu le-am aruncat?.. Oare de ce nu le-am dat inapoi?
Prea putine momente frumoase ca sa le arunc.

In drumul meu spre bucatarie vad in hol, pe cuier, un colt de carte. Si-a uitat cartea aici. Pagina 111 deci.. sa vedem..
Mai sa fie. Nici daca vroiam nu se intampla asa. As fi cautat o zi intreaga si nu cred ca as fi gasit.. o pagina goala.

Fie. Oricum viata e carte cu pagini albe ce asteapta sa fie scrise. Sa fie oare o tragedie .. sau poate o comedie? Nu. Viata e o drama. Zambete printre lacrimi.
Fie.

033 – Random thoughts

11 July , 2007 § 6 Comments

Nu sunt cu adevarat bun la nimic. Stiu sa fac de toate dar nimic asa cum trebuie.

Sunt atat de calm incat daca as veni acasa si mi-as gasi prietena in pat cu altcineva as intreba daca nu vor ceva de baut. Si asta nu pentru ca nu imi pasa ci pentru ca stiu ca daca m-ar fi iubit nu ar fi facut asta. Si abia atunci nu mi-ar mai pasa.

Ma surpind foarte putin lucruri, insa…
vorbeam la telefon intr-o seara cu o buna prietena si imi spunea ca lucreaza toata ziua si e foarte obosita si ca nu mai are timp de nimic. Ar vrea sa ne vedem dar nu are timp chiar deloc. M-a surpins oare sa o vad prin oras plimbandu-se cu cineva?
O alta prietena mi-a zis ca vrea sa fie singura, libera, sa simta viata. I-am urat multa fericire. Nu dupa mult timp era cu altcineva.
Si totusi m-a impresionat mult. Nu cred ca as fi in stare sa iubesc atat de mult o persoana si apoi sa dispar fara nici o urma.

Nu cred in iubire eterna si fericire neconditionata. Cred insa in clipe de fericire si amintiri.

Visez foarte rar. Si atunci cand visez stiu ca visez si controlez cursul evenimentelor. Mi-ar fi placut ca viata sa fie ca si visele mele..

Daca am scris ceva si simt ca nu am scris pentru mine sterg totul fara sa ma mai gandesc prea mult.

030 – Do you lie?

29 June , 2007 § 1 Comment

Mint.

Da.. Mint. Mint decand ma stiu. Mint fara motiv, mint cu motiv, mint poate si pentru simplul motiv ca.. pot.
E un sentiment ciudat de semi-implinire si de liniste dorita.

– Minti?
– NU!
– Cum nu minti? Toata lumea minte, toata lumea face asta. Si eu mint. Mint sa pastrez un secret, mint sa ascund un rau, mint sa pastrez ce e acum, mint sa nu mai sufar, mint pentru un bine cu toate ca in final e doar binele meu.
Acum ca stii adevarul spune-mi. Minti?
– Da..
– Si pe cine si cu ce minti?
– Ma mint.. ca totul va fi bine…

028 – Fear and a empty bottle

20 June , 2007 § 1 Comment

Un pahar gol si un dop de pluta. O sticla goala si un suflet pierdut.

Alcoolul imi ingana acum gandurile.. “De ce nu lupti pentru ce iti doresti? Fraiere!!” E ca un prieten.. imaginar. Imi spune multe.. tot ce vreau sa aud. Imi povesteste de curaj, de timp, de speranta .. de iubire.
Ma intreaba de speranta.. “Unde e? A plecat?” Mi se rupe sufletul sa ii zic ca nu mai e. A murit intr-o revarsare de neincredere.
Dar a auzit. Imi citeste gandurile, imi stie sufletul… la naiba.. DISPARI!! Iesi din mintea mea!!

“Ha ha ha!!! Iti stiu slabiciunile si stiu de ce iti frica. Iti stiu cosmarurile si superficialitatile. Nu sunt aici sa te distrug.. sunt aici sa te ajut. Lasa-ma sa te ajut. Lasa-ma sa iti dau curajul de a lupta. ”

Sparg paharul in mii de bucati.. in mii de amintiri. Nu mai stiu cine sunt.. nici ce imi doresc. Caut sperantele si visele printre cioburi dar le-am pierdut intr-o seara calda intr-un inceput de primavara.

Atat de tare m-am ferit sa nu traiesc in amintiri si in trecut si sa imi treaiesc prezentul asa cum e el incat m-am pierdut de frica viitorului.
Nu stiu de ce m-a cuprins atat de tare. De ce imi doresc atatea desi stiu ca tot ce conteaza e fericirea momentului.

Ca niciodata frica de ce va fi a fost inecata in sticla de ce a fost. Deschid ochii larg si rad isteric de lasitatea mea.
“Inca nu te-ai invatat minte?”

Where Am I?

You are currently browsing the Clipe si vise category at Amintiri in haos.